Ce liniște e aici! Și unde e toată lumea?
Era singur. Acolo, pe foaia de hârtie unde fusese lăsat de copywriter cu câteva zile înainte ca biroul să rămână gol. Un copywriter căruia nu-i lipsește niciodată pixul și căruia îi place să lase adesea notițe pe foaie. Mirosul discret al pastei sau cernelii și sunetul de neconfundat pe care instrumentul de scris îl produce în timp ce așterne idei pe foaia albă îi provoacă o plăcere unică legată de profesia lui. Și-l duc cu gândul la tot ce-au însemnat de-a lungul veacurilor. Pentru că de multe ori istoria nu a fost doar scrisă după ce s-a întâmplat, ci a luat naștere din vârful unei penițe. S-au scris legi și declarații care au schimbat destinele națiilor sau epistole care au născut iubiri febrile ori care au alimentat alte pasiuni la fel de intense. Și s-au scris povești. Povești care au schimbat lumea. Și el scrie povești, doar că împărații, prințelese, magii sau vrăjitoarele s-au transformat în branduri, produse și beneficii. Și chiar dacă poate nu schimbă lumea, pot oricând să schimbe măcar niște preferințe sau un excel cu bugete.
Nici la prânz când se strâng toți jos în bucătărie la masă și lasă birourile goale nu e atâta liniște. Oare ce se întâmplă?
Headline-ului captiv pe foaie îi lipseau râsetele, discuțiile despre lucruri mai mult sau mai puțin importante, brainstormingurile și tot felul de alte momente de socializare la care fusese părtaș în existența sa atât de recentă. Prinsese chiar și o aniversare în cele câteva zile în care stătuse în agenție pe foaie, așteptând să fie trecut în lumea digitală pentru a-și folosi șarmul să ajungă un mare cuceritor al maselor.
Lumina intra cu generozitate prin geamurile ferestrelor mari și desena pe pereții opuși umbrele obiectelor lăsate pe birourile interpuse.
Au plecat toți acasă, se auzi deodată de pe biroul din față.
Headline-ul își ridică diacriticul de deasupra și privi uimit într-acolo. Era schița unei colege art, făcută în grabă într-un brainsorming pentru a le exemplifica ideea colegilor ei.
Sunt hăituiți de un virus și nu mai au voie să stea unul lângă celălalt, continuă schița. Tu ce ai făcut zilele trecute, ai dormit!? Nu i-ai auzit că numai despre el vorbeau? Cred că de-asta m-a și desenat așa nearanjată fata asta. Numai la mine nu-i mai stătea capul!
Și schița începu să povestească mai multe despre virusul care i-a făcut pe oameni să se înghesuie în magazine mai ușor și mai eficient decât orice alt confrate call-to-action al headline-ului din toată istoria publicității. Și care acum ține departe frați de surori, copii de părinți, prieteni și colegi între ei.
Eram prins cu altele, nu stăteam să trag cu urechea la ei, răspunse headline-ul cu un tone of voice ușor deranjat de familiaritatea schiței.
Și înseamnă că eu sunt izolat cu tine aici?
Și ce, te deranjează?
Nu mă deranjează, dar mi se pare că vorbești cam mult. N-ai văzut!? Oamenilor nu le mai plac cuvintele. Le împuținează, le scurtează, le desenează…
”Le desenează!?” Mi se pare mie sau ești gelos pe cei și cele ca mine? Ne întoarcem la origini, că desenul a fost înainte de text, nu-i așa!?
Nu vreau să intru într-o discuție fără sens. Pot doar să-ți spun că mai întâi a fost cuvântul. Și asta e de necombătut!
Headline-ul rosti ultima propoziție cu mândrie și un fel de spirit de castă. Era conștient că însemnătatea lui și a tuturor cuvintelor în comunicarea dintre oameni nu mai e aceeași ca în urmă cu decenii ori chiar secole. Știa însă că e doar o reinventare, că oricât de mult vor scurta oamenii frazele, propozițiile și cuvintele, tot vor avea nevoie de ele. Iar dacă vor continua să le corcească, așa cum fac din ce în ce mai mult, se vor naște alte și alte cuvinte care vor fi folosite cu încredere.
Schița îl întrerupse din nou din gândurile sale.
Știi, eu trebuia să am scrisă pe mine o vacanță!
Termină fraza cu un zâmbet, dar unul destul de amar. Parcă-i părea rău să iasă din rândul KV-urilor. Pentru o perioadă însă, oamenii vor trebui să renunțe la cel cel mai des folosit cuvânt pe key visual-urile campaniilor publicitare. Vacanțele pe KV-uri ajunseseră la fel de comune ca blugii pe oameni.
Headline-ul continuă discuția.
Eu trebuia să fiu în inbox-ul clientului de mult, dar zac aici întins pe foaia asta. Și scris în grabă.
Cum naiba era? Chiar îmi plăcea! Copywriterul stătea la biroul improvizat în sufragerie și încerca să-și amintească headline-ul pe care îl uitase scris pe-o foaie la agenție.
Parcă-i stătea pe limbă, dar tot nu reușea. Luă o pauză. Duse mâna pe mouse și așeză săgeata instinctiv pe iconița de la Chrome din bara de jos. Apăsă și Wordometer-ul apăru pe ecran. Refresh.
Încă 5000 în Italia! La noi câți mai sunt oare? Și trecu pe site-ul de știri.
Nu apucă să perceapă informația pentru că exclamă:
Vacanță, da, era ceva cu vacanță. O vacanță de…vacanța ta…descoperă vacanța…
Hmm, nu mai e bun.
MARIUS CIOROABĂ
Fotograf / Managing Partner NewFrame